Eu nu repar aparate de fotografiat, eu restaurez aparate de fotografiat. Aici e toată chestia. Deci, la mine, reparația nu este o reparație normală, eu nu sunt un service de aparate foto clasic normal.

La vîrsta de 6 ani eu demontam un ceas de masă și îl remontam înapoi, ăsta a fost harul meu de la Dumnezeu. La mecanică fină și … în ce privește răbdarea, atenția și capacitatea de intui funcționarea unui mecanism, le am de mic copil. Nu pot să spun că am fost un elev extraordinar de silitor la școală. În orice caz, am fost foarte apropiat de științele exacte, fizică, chimie, tot ce era tehnică. Mai slăbuț cu limbi străine, cu literatura, dar, în fine, ideea era că eu am fost nu pentru uman, ci pentru real, pentru cercetare. Aveam cea mai frumoasă tricicletă din cartier, dotată cu semnalizatoare și cu nu știu ce, făcute de mine, cu beculețe de lanternă, cu bateriuțe cu tot. Îmi fabricam jucăriile, pe care părinții mei nu-și permiteau să mi le cumpere, ei fiind amândoi tipografi plătiți destul de slab pe vremea lui Ceaușescu. Pur și simplu din lemn, dopuri de plută, cartoane groase confecționam puști, mitraliere. Dar atât de frumos le făceam și le vopseam, le dădeam cu lac, jurai că sunt originale. Aveam dorința asta de a face lucrări foarte frumoase. Mai târziu, în adolescență, m-am apucat de toate nebuniile: designer de îmbrăcăminte, chiar îmi făceam pantaloni, cămăși, bluze.

Gabriel Cringloska

Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut cartea în tinerețe. Am dat un rateu la un liceu industrial, am căzut cu 8,30, deci o medie mare totuși. Tata, fiind un om muncitor și foarte drastic, a spus clar că nu sunt capabil să intru la liceu și m-a dat la școala profesională. Acolo am făcut câteva chestii deosebite, adică scule făcute de mine, o menghină făcută de la A la Z de mine, un patent făcut de la A la Z. Patent, deci fierul, și, vă dați seama, cum arată un patent la ora actuală, care e turnat, eu l-am făcut total din mână. A fost în expoziția școlii. Chiar și după 15 ani, când m-am dus acolo, era acolo, la expoziție. Am lăsat ceva în urmă, ca să zic așa.

După aceea, la locul de muncă, când intrasem deja pe banii mei, începusem cu electronica. Ajunsesem să fabric stații de amplificare, orgă de lumini, cum era la modă pe vremea aia, chiar în final ajunsesem la capacitatea să execut de la A la Z magnetofoane și casetofoane. Ambele cu trei capete. Și casetofon cu trei capete pe vremea lui Ceaușescu era o chestie. Trăiam din asta. Deci, efectiv, pe românește, eu mai scoteam cel puțin un salariu în plus pe lună cu aceste chestii.

Read more