Posts

Flori Iancu. Lenjereasa

Așa se numea, lenjereasă. Așa scrie și în cartea de muncă. Cine vede se cam încrucește așa, se uită, nu prea pricepe. Noțiunea nu e cunoscută așa de bine în România. Așa, calificarea de lenjereasă, așa cum sunt eu, de când am început și până acuma, nu cred că mai sunt în București.

Ucenicia am făcut din ’67 până în ’69. Am făcut pe Mihai Bravu, tot la cooperativa asta, la Muncă și Artă. Și de atunci am rămas lucrător. De la țară nu puteai să faci altceva, eu sunt din Moșteni, în apropiere de Videle. Am zis eu că plec [de aici], că nu stau, da’ până la urmă tot aicea am rămas, de ani de zile.

Am pregătit la rândul meu câteva serii de ucenice, dar au plecat, n-au stat. Mie mi-a plăcut sau am fost nevoită, știi? Așa, pentru glorie, poți să spui că aicea mi-a plăcut, da’ nu chiar. Asta e, așa a fost destinul. Cred.

Flori Iancu

Flori Iancu

Ucenicie am făcut doi ani, al treilea an era cu 60% instructorul și 40 noi și, după aceea, de unul singur. Eu am făcut numai pe lenjerie bărbați, numai pe lenjerie bărbați am lucrat noi, deci nu suntem universali. Generația de atunci era pe specialități: croitor, croitor femei, lenjerie femei, lenjerie bărbați. Deci nu se lucra hai să facem de toate, nu ieșea nimic bun. Așa se numea, lenjereasă. Așa scrie și în cartea de muncă. Cine vede se cam încrucește așa, se uită, nu prea pricepe. Noțiunea nu e cunoscută așa de bine în România.

Read more