Domne, eu sunt ardelean. Sunt din Harghita … printre românii care întradevăr mă simt mai român decât orice român din Regat de aici. Din cauza colectivizării …, părinții mei aveau avere, adică … nu pot să spun că erau numiți chiaburi, dar, mă rog, aveau părinții de toate, și gospodărie frumoasă, și tata n-a vrut să intre în CAP și a trebuit sa fugă, să lase totul … așa, și a trebuit sa fugă la Brașov și de la Brașov la București. Noi am fost lăsați … fratele meu la o mătușă, eu la bunica … vreu an de zile doar. Și tata s-a angajat ca (virgulă) constructor, dulgher, că atuncea se căuta dulgheru, cum se caută și-acum, și s-a mutat în București. Și după un an de zile ne-a adus și pe noi. Dar știți care a fost problema mare, cu școala? Eu a trebuit să fac liceul maghiar, adică școala maghiară, pentru că nu știam românește. Noi, români, ortodocși …, deci Todoran Constantin, vă dați seama că e nume românesc … da, da vorbeam … și-n Ardeal … foarte, foarte mulți, adică majoritatea românilor nu știu românește, ceea ce e o crimă. E o crimă!

În sfârșit, am venit în București, am terminat nouă clase pe Dimitrov la Liceul Ady Endre, cum se numește acuma, șiiii am terminat bine și pe urmă luase ființă liceurile astea industriale. (…) Și bineînțeles că am dat la … aveam un unchi care era actor la Teatrul de Stat din Târgu Mureș și chiar turnau un film în perioada aia în care trebuia să dăm examene, turnau un film, care … sub regia lui Gheorghe Naghi, mi-aduc aminte … și m-a luat și pe mine figurant. Mă rog, eram mai descurcăreț, mai nu știu cum. Și mi s-a promis că intru la Liceul Industrial de Cinematografie. Si-atuncea, exact în anul ală, luase ființă liceele astea industriale. Mă rog, am dat eu examen, am știut eu ce-am știut, am făcut la scris, am făcut ce-am făcut, da la oral îmi cade un triunghi isoscel: aria laterală, aria totală la un triunghi isoscel. Dar eu învățând in maghiară, eu nu știam cum arată triunghiul isoscel. Și mă duc și o întreb pe examinatoare, pe doamna profesoară: „Doamna profesoară, nu vă supărați, spuneți-mi și mie cum arată acest triunghi isoscel pentru că eu” … Când am vrut să zic am terminat școala maghiară, nici n-a mai discutat cu mine, mi-a dat unu. Bun. Vă dați seama, cu toate pilele mele, cu Gheorghe Naghi, cu așa, am picat: „Tu n-ai ce căuta”, zice, „Copilule, îmi pare rău, tu n-ai ce căuta în liceul ăsta, dacă tu nu știi ce înseamnă triunghi isoscel”. Și am încercat să-i explic … „Domne …”. Bun, am căzut și atunci am zis: eu nu mai dau la niciun liceu, m-am simțit așa jignit în mine și, în sesiunea de toamnă, luînd un ziar, am citit că recrutează pentru școală profesională, UCECOM-ul recrutează pentru școală profesională croitori și nu știu ce, la ucenicie de trei ani. Nici n-am întrebat părinții nimic, așa, am venit la probă și am început profesionala.

Read more