Nea Nelu. Fochistul
În viață multe pățești, dar să știi că e tare bine să fii curios, să înveți. Orice meserie, nu se știe, poate de aia ai nevoie. Eu îți spun, eu, la ora actuală, eu nu mor de foame.
La Întreprinderea de Medicamente am lucrat 34 de ani. Acolo am lucrat la început ca electrician, apoi tot tehnician, dar și la aprovizionare. Pe urmă m-am pensionat. Noi eram acolo centrala de medicamente și [făceam] coloranți pe toată țara, tot ce era chimie. Acolo a explodat și vagonul ăla de amoniac, au murit 36 de persoane, prin 80 și ceva, ’85. Eu m-am pensionat în 2003.
Aici am venit că sunt vecin, aici. Sunt destule de făcut: dai drumu la căldură, încălzești apă menajeră. Am un program. Bine, acuma sunt lejer, că e vară, nu mai dau drumu la căldură, da’ iarna încălzire de la 6 la ora 9, pe urmă o lăsam de intram pe menajeră să încălzesc boilerele alea, după aceea, pe seară, iar dădeam drumu. Dar când a fost frigu’ ăla o țineam toată ziua.
Uite, asta e tipul vechi [de centrală]. Asta nu o mai folosește de … Asta era pe păcură, acum avem pe gaze, dar a fost pe păcură. Uite, se vede, acolo sus era vasu’, trăgea din curte. În curte e vasul mare, știi? Se umplea ăla și venea păcura aici. Cu păcură era randamentul prost, la păcură ai pierderi mari. Nu se compară. Ăsta [pe păcură] era cum ai caloriferul acasă, dar în formă de dreptunghi, cu flacăra între ele, dar era pierdere mare. Ăstalaltu’ e cu țevi, zeci de țevi băgate. Îți dai seama, nu se pierde așa căldura.
