Posts

Nea Nelu. Fochistul

În viață multe pățești, dar să știi că e tare bine să fii curios, să înveți. Orice meserie, nu se știe, poate de aia ai nevoie. Eu îți spun, eu, la ora actuală, eu nu mor de foame.

La Întreprinderea de Medicamente am lucrat 34 de ani. Acolo am lucrat la început ca electrician, apoi tot tehnician, dar și la aprovizionare. Pe urmă m-am pensionat. Noi eram acolo centrala de medicamente și [făceam] coloranți pe toată țara, tot ce era chimie. Acolo a explodat și vagonul ăla de amoniac, au murit 36 de persoane, prin 80 și ceva, ’85. Eu m-am pensionat în 2003.

Aici am venit că sunt vecin, aici. Sunt destule de făcut: dai drumu la căldură, încălzești apă menajeră. Am un program. Bine, acuma sunt lejer, că e vară, nu mai dau drumu la căldură, da’ iarna încălzire de la 6 la ora 9, pe urmă o lăsam de intram pe menajeră să încălzesc boilerele alea, după aceea, pe seară, iar dădeam drumu. Dar când a fost frigu’ ăla o țineam toată ziua.

fochist-web

Uite, asta e tipul vechi [de centrală]. Asta nu o mai folosește de … Asta era pe păcură, acum avem pe gaze, dar a fost pe păcură. Uite, se vede, acolo sus era vasu’, trăgea din curte. În curte e vasul mare, știi? Se umplea ăla și venea păcura aici. Cu păcură era randamentul prost, la păcură ai pierderi mari. Nu se compară. Ăsta [pe păcură] era cum ai caloriferul acasă, dar în formă de dreptunghi, cu flacăra între ele, dar era pierdere mare. Ăstalaltu’ e cu țevi, zeci de țevi băgate. Îți dai seama, nu se pierde așa căldura.

Read more

Adriana. Dactilografa

Cred că în câțiva ani va dispărea cu desăvârșire meseria. Sunt tineri care vin acum și, când văd mașina de scris, vor să vadă ce este, cum bate, cum funcționează obiectul respectiv, îți dai seama?

Eu am început ca operator telex. Am dat la matematică, am picat, și soțul meu dătuse la marină și căzuse și el la examen. Ne-am cunoscut, ne-am căsătorit și am venit în București. În București, ca să stai, trebuia să faci ceva, orice calificare la nivel de studii medii, liceu cu bacalaurear, și să începi să muncești. Nu aveai altă soluție. Perioada aceea îți oferea posibilitatea să te califici în multiple domenii: și pe școli postliceale, cu durata între 3 și 6 luni sau 1 an și 2 ani, și în învățământul superior. Plus că erau o grămadă de școli profesionale, tinerii se calificau în școli profesionale. Iar Cooperația avea o bază puternică de școli profesionale. Cooperația califica cel mai mult în perioada respectivă. Soțul meu lucra la Centrala de prelucrare a lemnului, proiecta mobilă, și a vorbit să mă angajez și eu. M-am angajat ca ce? Secretară într-o fabrică. N-aveam un viitor clar, mie îmi trebuia o calificare, să-mi iau o diplomă. Și Telegraful român, care pe vremea aceea era în floare, a trimis o adresă către instituții că organizează cursuri de calificare telegrafiști. Ca telegrafist puteai să lucrezi la Telegraful român sau puteai să fii operator telex într-o instituție. Cum instituția [în care lucram] avea 40 de fabrici de mobilă în subordine, nu era suficient un singur operator, că aveau telegrafistă, care lucrase chiar în cadrul Telegraful român, și au mai trimis încă un om la calificare, și acel om am fost eu.

adriana-dactilografa-kogalniceanu

Lucrând într-o centrală, care coordona activitatea la 44 de întreprinderi de prelucrare a lemnului, că și acolo exista o diferențiere, erau întreprinderi de exploatare a lemnului și întreprinderi de prelucrare a lemnului, și, prin telex – emite ca și telegraful, ca și telefonul, pe circuit telefonic – se țineau teleconferințe. Asta însemna o punere în legătură cu toate întreprinderile, cum e acuma video-conferință. Erau anumite lucruri care se făceau prin telex. Conducerea comunica tuturor anumite dispoziții și dispozițiile plecau simultan către toate cele 44 de întreprinderi. Și răspundeau directorului telefonic și prin telex pe rând.

Read more