Ce să fac cu astea? La fiare vechi? Pe cine să las? Nu vrea niciunu’. Muncă grea nu e. Ce, e ca la strung, la freză, să bați la fiare?

Suferința de la țară, suferința m-a adus aici. Ce făceam? Eu sunt din partea Fierbinților, de la țară, tata avea cinci copii. Nu-i dădea omului, nu dădea părți sociale pentru copii, pentru cutare. Te tăiai cu sapa, ieșea sânge, când te tăiai, puneai pământ pă sânge, m-ați înțeles? Noaptea udam la grădină, dimineața, în chiloți, m-am dus la Alexandria după porumb, că era după foameta aia, când a fost. Ne duceam la Ploiești cu zarzavat, nu se vindea, aveam de duceam căruța acolo. Ce nu se vindea, o dam la negustori cu bani în rate. C-avea bani, că n-avea, ziceam: „Lasă, nea Gheorghe, că viu mâine”. Era o treabă foarte cinstită atunci față de acum. Acum e țara hoților și escrocilor.

La țară era două mori, trei mori, d-alea primitive cu cureaua, era un talaz de lână pe care îl învârtea cu calu’. Tata avea un motor de uda în grădină. Când a venit comunismu’, pe cine a pus președinte? Pe țiganu’ care cânta cu vioara la horă. Vine la taică-miu: „Tu cinci copii ai?”. Vai de mine, amărât, nespălați, c-așa erau timpurile. Vine tata. „Bă, nea Gheorghe, să te înscri la colectiv”. „Bă, mă scriu, mă, da’ să scrie altu’, mă, și pe urmă mă-nscriu și io”. „Bine, nea Gheorghe, o să ai necazuri”. Înțelegi? S-a dus [pe urmă] la ăla care scărpina lâna. Ăla: „Bine, mă, țigan, vii tu la mine”. A luat și i-a dus la canal pe amândoi. Unu’ a murit, unu-a mai venit. Înțelegi? Și, ce-a făcut. Ăștia care avea mori, le-a distrus complet. Comuniștii. Rușii de cine s-a folosit? De țigani, de borfași, hoți. Deci nouă ne-a luat pompa și motoru’ că n-a vrut să-nscrie taică-mio. Și udam cu găleata.

Read more